Pamantul s-a oprit
Pământul s-a oprit
publicat la 17 Februarie 2006
de Marian Apostol (AIM)
Pământul s-a oprit
O anomalie majoră a mişcării de rotaţie a Pământului pune pe jar cercetătorii.
15 februarie 2006 - De patru săptămani Pământul se roteşte fără a mai avea
excentricitatea binecunoscută de specialişti sub numele de Mişcarea Chandler.
Oare planeta a ajuns la o răscruce în destinul său? De ce survine această
oprire neanunţată a mişcării Chandler, care a fost constantă şi predictibilă
timp de peste 100 de ani?
După cum se ştie, mişcarea Chandler este generată de atracţia diferenţială
exercitată de Lună şi Soare asupra structurii neomogene a planetei. Această
atracţie apare datorită faptului că orbitele acestor corpuri cereşti sunt în
planuri diferite, având anumite unghiuri faţă de planul ecuatorial planetar.
Astfel, Soarele şi Luna apar alternativ deasupra şi apoi sub planul ecuatorial.
Din această cauză, o parte a planetei este forţată să se rotească puţin mai
repede sau mai încet faţă de cealată parte, în funcţie de poziţiile Soarelui şi
a Lunii, generând o mişcare de balans rotativ.
Mişcarea Chandler are o periodicitate de 7 ani în care s-au observat două
extreme (un minim şi un maxim) la distanţă de 3,5 ani. Începând din octombrie
2005, planeta intra în faza de minim a mişcării Chandler ce trebuia să dureze
14 luni, acoperind întregul an 2006 şi puţin din 2007.
Însă din luna noiembrie 2005, punctul de referinţă al măsurării mişcării
Chandler a început să descrie o traiectorie circulară din ce în ce mai strânsă,
astfel încât pe 8 ianuarie 2006 a încetat în mod real orice schimbare a
coordonatelor x şi y folosite pentru a determina modificarea zilnică a locaţiei
axei de rotaţie a planetei.
În imaginea alăturată, se poate observa cum cele două grafice,
reprezentând variaţia coordonatelor x şi y ale acestei locaţii, arată că această
mişcare de balans s-a oprit.
Consultând arhivele ce conţin valorile măsurate ale acestei mişcări de-a lungul
anilor, s-a constatat că aceasta este prima dată în istoria cunoscută a
planetei când balansul axei de rotaţie a Pământului a încetat. Această anomalie
durează deja de o lună şi continuă să sfideze legile pe care le-a respectat în
ultimii 100 de ani. Planeta a ajuns într-un punct crucial în existenţa sa.
Este clar însă că această "pauză" nu va putea dura la nesfârşit.
Realităţile cosmice şi geofizice ne fac să credem că acum se naşte o nouă mişcare
Chandler, guvernată de alte legi şi probabil având alte caracteristici. Un
ciclu cu totul nou.
Oprirea curentă este rezultatul clar al unor noi vectori care contracarează forţele
cunoscute ale Lunii şi Soarelui, cel putin la nivelul local al acestei planete.
Şi din moment ce mişcările orbitale nu s-au schimbat, nu ne rămâne decât să
"suspectăm" că Pământul este cel care s-a schimbat. Ce reprezintă
această schimbare?
Ar putea fi două cauze. Sau chiar mai multe. Una dintre acestea se află în
Oceanul Indian. Ca urmare a imensei rupturi din zona Sumatra apărută la sfârşitul
lunii decembrie 2004 (odată cu celebrul Tsunami) au existat sute de cutremure
cu magnitudine peste 6 grade Richter în acea zonă, într-un interval de numai
câteva săptămâni. Plăcile tectonice concurente au rupt echilibrul fragil în
care se aflau. Este clar că poziţia locală a acestora s-a modificat, ducând la
apariţia unor noi vectori generaţi de mişcarea de rotaţie a Pământului,
afectând în acest fel balansul Chandler.
O altă posibilă cauză este inversarea
polilor magnetici ai Pământului. Polul Nord magnetic se apropie de
punctul de nord al axei de rotaţie cu o viteză de 40 km pe an, conform unor măsurători
de ultimă oră realizare de specialiştii canadieni. Această tendinţă a început
încă din 1930, viteza crescând progresiv. Ne putem aştepta deci ca această
viteză să crească în continuare.
Probabil că aceşti doi factori au un cuvânt de spus în oprirea mişcării
Chandler, însă poate mai există şi alţii.
Situaţia prezentă este alarmantă, pentru că nu ştim la ce ne putem aştepta. Se
poate presupune că urmează o nouă fază în această "piesă de teatru"
pe care ne-o prezintă planeta. Probabil că va începe o nouă mişcare Chandler
care va tinde să se stabilizeze. Nu ştim însă cât timp va dura această fază
intermediară, şi nici ce implicaţii va avea asupra noastră.
În orice caz, putem avea în faţa noastră evidenţa profeţiei celebrului Edgar
Cayce despre inversarea polilor. În anii 1930, el a afirmat că va avea loc o
inversare a polilor şi un nou ciclu va începe odată cu intrarea în noul
mileniu, ce poate culmina cu evenimente catastrofice pe întreaga planetă.
Se pare că ne aflăm chiar în "miezul" profeţiei, în plină desfăşurare
a ei. Pentru că această oprire a mişcării Chandler nu are cum să fie definitivă,
urmează deci să apară o încercare a planetei de a-şi regăsi balansul pierdut
momentan. Probabil că perioada care vine se va întinde pe mai mulţi ani.
Stabilizarea balansului planetar va fi însă precedată de încercări mai mult sau
mai puţin "disperate" cauzate de acumularea tensiunilor interne în
structura planetei. Eliberarea acestor tensiuni şi canalizarea lor spre
refacerea mişcării Chandler este posibil să se facă violent.
Specialiştii care au cercetat arhivele valorilor balansului planetar au
constatat că Pământul a avut o manifestare din ce în ce mai zbuciumată (din
acest punct de vedere) la fiecare trecere a graficului de balans prin zona
Groenlandei - Atlanticul de Nord. Cei care susţin profeţiile lui Edgar Cayce au
un argument în plus acum, că s-a descoperit această zonă specială care
"alimentează" balansul cu o instabilitate din ce în ce mai mare,
ajungându-se în acest moment la o ieşire completă din ritmul binecunoscut de
100 de ani încoace.
Ce înseamnă toate acestea?
Mai mulţi clarvăzători afirmă că toate aceste schimbări abrupte care au apărut
în ultima vreme sunt dovada clară că Pământul se schimbă. Caracteristicile mişcării
de balans, aşa cum au fost ele cunoscute până acum, au început deja să se
schimbe. Toate energiile care s-au adunat până acum în tensiunile interne
planetare, încep să se manifeste vizibil. Consecinţele acestor schimbări vor
apare în cateva luni. Dacă vor fi dezastruoase sau nu, încă nu se poate spune.
Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse
forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica
originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este
http://aim.pro.tc/?a=175 şi este publicat la Active Information Media.
Ce putem face?
Dacă privim lucrurile strict din punct de vedere materialist, s-ar putea spune
că nu ne rămâne decât să aşteptăm. Nu sunt de acord. Putem face ceva, acţionând
pentru ca aceste schimbări iminente să se facă gradual, fără violenţă.
Putem determina viitorul
Una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este teama de viitor. Mai ales
când acesta poate fi nefavorabil, cum este în cazul acesta. Există însă o
descoperire uluitoare, prea puţin mediatizată, şi care ne poate face
responsabili pentru viitorul noastru. Pentru ca îl putem schimba.
Apollo 13 a intrat în istorie ca misiunea cea mai dificilă a NASA.
Celebra fraza "Houston, avem o problemă", rostită de cosmonauţii din
staţie, a rămas în istorie. Pierderea controlului asupra modulului punea în
pericol succesul misiunii şi exista riscul ca acesta să aterizeze pe sol, făcându-se
praf şi omorând pe cei trei cosmonauţi.
Salvarea a venit prin rugăciune. Milioane de oameni şi-au îndreptat ochii către
Dumnezeu şi s-au rugat (în tăcere sau cu voce tare) cu speranţa că cei trei
astronauţi se vor întoarce teferi acasă. Chiar Senatul S.U.A. a adoptat o rezoluţie
în privinţa rugăciunii. Întreaga planetă s-a rugat. Rezultatul a fost cel
scontat, Apollo 13 reuşind să amerizeze în oceanul Pacific, iar cei trei
americani au fost astfel salvaţi. Nimic în afara rugăciunii nu poate explica
schimbarea de traiectorie a modulului american.
Similar, preconizatele evenimente generate de re-balansarea planetei pot să nu
fie în mod necesar violente. Puterea rugăciunii sincronizate a milioane de
oameni, a întregii planete, poate determina o manifestare graduală, liniştită a
acestei noi echilibrări. Stă în puterea noastră. Noi suntem singurii
responsabili de viitorul pe care-l vom trăi. Suntem pregătiţi?
|