Diagnosticul preimplantator si bebelusii-medicament

Unii bebelusi au calitati de vindecatori

Adesea se spune ca nasterea unui copil consolideaza relatia de cuplu, dar exista si cazuri in care copilul ii indeparteaza pe membrii cuplului unul de celalalt. Mai nou, bebelusii au calitati de vindecatori. Medicina moderna a recurs la o tehnica prin care un bebelus poate fi salvarea fratelui sau a surorii sale, afectati de o maladie genetica. 

Celule prelevate pentru fratele sau

In nordul Angliei, la Sheffield, s-a nascut Jason, un bebelus diferit de ceilalti, pentru ca el a fost conceput cu scopul de a-i se preleva celule si de a-i le transplanta fratelui sau, Charlie, in virsta de 4 ani, care suferea de o varianta foarte rara de anemie, denumita Diamond Blackfand. Fara o astfel de operatie, Charlie putea sa moara inainte sa implineasca virsta de 30 de ani, dupa cunostintele medicale actuale, si doar un astfel de transplant de la fratele sau ii putea asigura o mai mare speranta de viata, de unde rezulta si numele de bebelus-medicament.

La Chicago – primul bebelus-medicament

Parintii, Michelle si Jayson Whitaker, au optat pentru fecundarea in vitro, dupa un diagnostic preimplantator al embrionilor, pentru a se asigura ca sistemul genetic al bebelusului, James, va fi acelasi sau compatibil cu cel al fratelui sau, Charlie. Procedura diagnosticului preimplantator si selectia embrionilor erau interzise in Anglia, astfel incit sotii Whitaker au apelat la Reproductive Genetics Institute din Chicago, care crease primul bebelus-medicament in 2000.

Reusita nu era chiar sigura

Din punct de vedere medical nu exista siguranta de suta la suta, in ciuda diagnosticului preimplantator, ca celulele lui James sa fie perfect compatibile cu cele ale fratelui sau. Exista, de asemenea, si riscul ca James sa sufere de aceeasi boala ca si Charlie, recunosc medicii. Sotii Whitaker au avut un al doilea copil in 2001, o fetita, Emily, fara sa recurga la diagnosticul preimplantator si la selectia de embrioni, dar celulele sale nu erau compatibile cu cele ale fratelui sau mai mare. Autoritatea Britanica de Embriologie accepta selectia de embrioni cind aceasta are ca scop evitarea nasterii unui copil cu o boala genetica. Dar ea refuza aceasta tehnica daca noul bebelus este conceput doar ca bebelus-medicament, adica pentru a vindeca un alt copil deja nascut. Un alt cuplu britanic a obtinut dreptul de a recurge la diagnosticul preimplantator si la selectia de embrioni, maladia primului lor copil, in virsta de 4 ani, fiind ereditara. Diagnosticul preimplantator permitind in acest caz asigurarea ca viitorul copil nu nu va suferi de aceeasi maladie ca fratele sau si de a selectiona un embrion compatibil pentru un eventual transplant. In aceasta situatie, Autoritatea Britanica de Embriologie si-a dat acordul.

Despre diagnosticul preimplantator

Diagnosticul preimplantator este un examen genetic realizat pe un embrion uman obtinut prin fecundare in vitro. El se practica la inceputul dezvoltarii embrionului, atunci cind acesta nu are decit trei zile de existenta si nu este constituit decit din 6-10 celule. Dintre acestea, una sau doua celule sint atunci prelevate si analizate pentru a se determina daca ele sint purtatoare ale bolii cercetate.

Fertilizarea in vitro permite obtinerea a mai mult de un embrion (intre sase si opt, in cele mai bune cazuri), deci, mai multi embrioni sint analizati. Doar cei care nu sint purtatori ai maladiei sint transferati in uterul pacientei (in general de la unu la trei).

Diagnosticul preimplantator este recomandat cuplurilor care risca sa transmita o maladie genetica grava viitorului lor copil. Avantajul diagnosticului preimplantator permite aflarea rezultatului genetic inainte de sarcina. Cel mai adesea, el este cerut de cupluri care au trecut prin mai multe intreruperi de sarcina.

In Franta, de exemplu, diagnosticul preimplantator nu este autorizat decit in situatii speciale, adica atunci cind un medic a trebuit sa testeze un cuplu care vroia sa stie daca exista o puternica probabilitate ca viitoarea mama sa dea nastere unui copil care sa fie afectat de o boala genetica recunoscuta ca incurabila in momentul diagnosticarii.  

Diagnosticul preimplantator ridica probleme etice

Diagnosticul preimplantator ridica numeroase probleme etice serioase, caci practicat fara restrictii, el permite alegerea sexului copilului din motive de preferinta sau alegerea unui embrion cu sistemul imunitar compatibil cu acela al fratelui sau al surorii mai mari care sufera de leucemie si care necesita o grefa. Diagnostice preimplantatoare au fost deja realizate din aceste doua motive in tari anglo-saxone. De asemenea, ele pot depista afectiunile grave care se declanseaza la virsta adulta, precum maladia Steinert sau Huntington. In textele legilor frantuzesti sint incadrate strict indicatiile diagnosticului preimplantator: diagnosticul privind sexul nu este autorizat decit pentru a depista bolile genetice care survin pe categorii de sexe (de exemplu, cele care afecteaza doar barbatii) si doar bolile cu o gravitate particulara, recunoscute ca fiind incurabile in momentul diagnosticarii pot fi depistate in acest fel.

Tarile care practica diagnosticul preimplantator

Diagnosticul preimplantator nu este practicat decit in centre certificate. El se practica in 17 centre din 11 tari (Anglia, Australia, Belgia, Canada, Columbia, Spania, Statele Unite, Franta, Olanda, Israel si Suedia). Diagnosticul permite determinarea sexului pentru a elimina embrionii de sex masculin care prezinta riscuri, putind fi purtatori ai unei maladii legate de cromozomul X.