publicat la 15 Septembrie 2004

de Marian Apostol (AIM)


"Inversarea polilor ar putea duce la căderea reţelelor de distribuţie a electricităţii, mărirea găurilor de ozon din atmosferă, extinderea aurorelor polare până la ecuator şi chiar derutarea păsărilor migratoare şi a altor animale care se bazează pe liniile magnetice planetare pentru a-şi găsi drumul." New York Times, 13 iunie 2004

Semne ale unei inversări a polilor magnetici ai planetei

Iată o reprezentare grafică a câmpului magnetic planetar preluat de la IGRF2000: culorile roşu, portocaliu şi galben indică un câmp magnetic slab, sub nivelul mediu (normal) de culoare verde, iar nuanţele de albastru până la negru indică o intensificare a câmpului magnetic în regiunile respective, cu valori peste cele normale. Cea mai pronunţată "groapă" de câmp magnetic este în regiunile Americii de Sud, Atlanticului de Sud şi a Africii de Sud. Imaginea a fost produsă după măsurătorile câmpului geomagnetic terestru furnizate de satelitul olandez Orsted.

În ultimile mii de ani, liniile de câmp magnetic terestru ieseau din polul sud şi intrau prin polul nord. Acesta este un aşa-numit dipol magnetic. Oamenii de ştiinţă urmăresc cu stupoare cum acest câmp magnetic care a fost stabil până acum, începe să se schimbe. Este vorba de cea mai mare slăbire a acestui câmp magnetic din istoria recentă a planetei. Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirmă că acest câmp magnetic din Atlanticul de Sud şi America de Sud este cu 30% mai slab decât în restul planetei. Deja numeroşi sateliţi care au trecut pe deasupra acestei zone au suferit dereglări electronice pentru că particulele vântului solar pot pătrunde mai uşor în stratosfera planetei datorită câmpului magnetic slab. S-a observat că în ultimul secol slăbirea câmpului magnetic a fost de 10 - 15 % dar în ultimii ani aceasta s-a accelerat provocând un nou curent de opinie printre cercetători: suntem martorii unei iminente inversări a polilor?

În urma cu 16 ani, unul dintre cercetători a început simulari pe calculator ale câmpului magnetic terestru în timp ce lucra la Centrul Laboratorului Naţional Los Alamos din SUA. Acum, dr. Gary Glatzmaier, profesor de Fizica Pământului la Universitatea California din Santa Cruz, afirmă că simulările lui arată că miezul metalic lichid al planetei se mişca continuu, pentru a se putea răci. Aceste mişcări generează câmpul magnetic terestru. Dar miezul se mişca chiar şi in direcţii opuse celor normale generând curenţi magnetici ce se opun câmpului "majoritar" care cresc în intensitate şi ajung chiar să îl depăşească, ducând în cele din urmă la o inversare a polilor magnetici ai planetei. Această inversare este totdeauna precedată de o slăbire a câmpului magnetic. După recente măsurători geologice, astfel de inversări magnetice planetare apar periodic, iar după calculele de rigoare în aceşti ani urmează o astfel de schimbare.

Gary Glatzmaier spune că intensitatea câmpului magnetic al planetei scade destul de rapid iar o mulţime de cercetători arată că urmează o nouă inversare a polilor. Aceasta se întamplă la fiecare 13.000 de ani, după ultimile măsurători. Cea mai recentă inversare detectată în straturile geologice este de aproape 13.000 de ani. Deci ne putem aştepta ca în anii ce urmează să fim martorii unei noi inversari a polilor!

Sateliţii de deasupra Atlanticului de Sud deja au avut probleme

Pentru sateliţii care se afla deasupra atmosferei, câmpul magnetic planetar este singurul scut protector împotriva particulelor aduse de vântul solar. De aceea aparatele se defectează cand trec printr-un câmp magnetic slab.

În luna iunie 2004, Agenţia Spaţială Europeana (ESA) a confirmat alocarea de fonduri pentru 3 sateliţi cu numele SWARM care vor fi lansaţi în 2009 pentru a măsura mai exact schimbările câmpului magnetic terestru.

Într-un interviu publicat în New York Times, dr. Gaulthier Hulot, care participă la programul ESA, declară: "Vrem să vedem cum vor evolua lucrurile în viitorul apropiat, aşa cum meteorologii fac prognoza vremii. Sunt sigur că vom putea realiză aceste predicţii."

Semne ale unei noi inversari a polilor sunt din ce în ce mai evidente: acum anomalia magnetică s-a extins şi în zona Africii de Sud, după cum afirma dr. Pieter Kotze, şeful Grupului de Geomagnetism de la Observatorul Magnetic Hermanus de la Capul Sud.

Alte simptome ale unei iminente inversări a polilor ar putea fi extinderea aurorei polare care de obicei se observă numai la Polul Sud, aceasta urmând s1a se extindă şi deasupra Atlanticului de Sud pe măsură ce câmpul magnetic se va slăbi şi mai mult.

Slăbirea extremă a magnetosferei planetare ce apare înaintea unei inversari a polilor poate duce la intensificarea cazurilor de cancer datorită radiaţiei cosmice ce va putea astfel ajunge până la suprafaţa Terrei.

Porumbei şi pelicani dezorientaţi

Mii de porumbei au dispărut în Suedia, folosiţi ca porumbei "de curse". Deşi experţi în ghidare pe baza liniilor de câmp magnetic, acum s-au dezorientat. În SUA s-a pierdut o întreagă specie de pelicani în Idaho iar în California de nord au dispărut vestiţii pelicani bruni. În Carolina de Sud egretele zboară dezorientate de la est la vest (în loc să zboare de la nord la sud).

Majoritatea porumbeilor trimişi la Atena pentru a marca deschiderea Jocurilor Olimpice nu s-au mai întors acasă. Columbofilii arădeni spun că şansele ca voiajorii să se întoarcă sunt mici, în condiţiile în care drumul de la Atena la Arad trebuia să fie parcurs în maxim 24 de ore. Dintre cei 850 de porumbei care au luat zborul de la Atena spre România, în Arad s-au mai întors doar 50. Arădeanul Adrian Lupulescu a participat la competiţie cu 60 de exemplare dintre care doar cinci s-au mai întors acasă. Potrivit preşedintelui Asociaţiei Columbofililor Arădeni, Radu Dragan, primii porumbei trebuiau să ajung1a la Arad după 12 ore.

"Am mai participat la concursuri de acest gen, însă nu s-a mai întâmplat ca porumbeii să se rătăcească.", a precizat Radu Drăgan. Din informaţiile deţinute de crescătorii arădeni de porumbei, omologii lor maghiari se confruntă cu aceleaşi probleme, din 1500 de porumbei trimişi la Atena din Ungaria, doar 40 întorcându-se acasă.

Timp de sute de ani, Dakota de Nord îşi primea pelicanii în parcul special din zona centrală. Giganticele păsări, adevăraţi acrobaţi aerieni, nu au mai aparut de această dată. Cuiburile lor sunt goale. Cele aproape 28.000 de păsări s-au rătăcit.

Schimbari planetare

Atmosferele planetelor sistemului nostru solar sunt în plină schimbare, declară dr. Dmitriev, cercetător rus. De exemplu, atmosfera lui Marte creşte destul de rapid. Proba Mars Observer şi-a pierdut una din oglinzile sale în 1997 cînd a trecut prin atmosfera lui Marte, ceea ce a dus la prăbuşirea sa, pentru că atmosfera era de două ori mai densă decât se calculase.

Luna începe să-si "fabrice" atmosfera proprie care acum se întinde pe o distanţă de 6.000 de km fiind compusă din Natrium, declară dr. Dmitriev.

Atmosfera Pământului se schimba şi ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz HO care până acum nu exista acolo. Nu este în legătură nici cu încălzirea globală, nici cu emisiile de freon, nici cu nimic altceva. Pur şi simplu acolo se întamplă ceva.

Câmpurile magnetice şi intensitatea luminoasă a planetelor se schimba. Venus, de exemplu, ne arată o creştere marcantă de intensitate luminoasă.

Jupiter suferă o schimbare energetică atât de puternică încât s-a format un tub de radiaţie ionizantă între planetă şi una din lunile sale, Io. Acest tub se poate chiar vedea în fotografiile recente.

Câmpul magnetic al lui Jupiter a crescut de mai mult de două ori în intensitate. Uranus se schimbă şi el. Neptun îşi intensifică şi el câmpul magnetic. Aceste planete devin din ce în ce mai strălucitoare iar câmpul lor magnetic se intensifică.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=79 şi este publicat la Active Information Media.

Se pare că Uranus şi Neptun au suferit recente inversări de poli. Când proba Voyager 2 a trecut pe lângă Uranus şi Neptun, polii nord şi sud magnetici erau deplasaţi faţă de polii geografici cu 50 de grade respectiv 40 de grade.

Activitatea vulcanică a crescut pe Terra cu 500 % din 1875 si cu 400 % din 1973, susţine Michael Mandeville. Iar dr. Dmitriev a calculat că dezastrele naturale survenite între 1963 şi 1993 au crescut cu 410 %.

Câmpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230 % din 1901, afirmă dr. Mike Lockwood (Laboratoarele Naţionale Rutherford Appleton) din California.

Mai mult decât schimbări

La Academia Naţională de Ştiinte din Siberia, la Novosibirsk, s-au făcut cercetări care au demonstrat că singura explicaţie pentru aceste schimbări multiple din sistemul nostru solar este că întregul Sistem Solar a intrat într-o zonă cosmică unde energia este diferită de ceea ce era până acum, este mult mai intensă.

Plasma strălucitoare de la marginea Sistemului Solar a crescut recent de 10 ori în intensitate. Soarele are un câmp magnetic care înglobează întregul sistem solar cu planetele sale. Aceasta este heliosfera care este de forma unei picături, cu alungirea ascuţită în direcţia opusa sensului de mişcare al sistemului.

Cercetătorii ruşi au studiat partea frontală a heliosferei şi au observat acolo plasmă strălucitoare. Este ca şi cum întreg sistemul solar a intrat într-o zonă cu energie mult mai înaltă (centura fotonică).

Această energie "aprinde" plasma heliosferei în partea frontală care devine astfel mai luminoasă, mai strălucitoare. Această energie pătrunde apoi în Soare care o va răspândi în întreg sistemul solar, saturând spaţiul interplanetar si determinând creşterea vitezei vântului solar, astfel că toate planetele primesc un "supliment" de energie.

Este o energie conştientă care schimbă modul de funcţionare al planetei, chiar şi viaţa de pe ea. Pentru că aşa-numitele gene "de balast" din genomul uman se dovedesc a fi adevărate chei pentru evoluţia omului având ca declanşator această energie nouă. Încep să apară tot mai mulţi copii cu uluitoare puteri paranormale, cu o conştiinţă şi maturitate superioară părinţilor.

Toate aceste schimbări simultane, care au loc la toate nivelele vieţii planetare, duc la o ascensiune generală. O evoluţie a întregii planete, a întregului Sistem Solar.